Are you interested in poetry? Check out the poems below translated by Elena Alexandra Balan, a UChicago student from Romania. Enjoy!
* please note that the website does not support all of the diacritics used in Romanian. They were used in the original poems but they website does not show them. We are working to fix this issue. We apologize for the inconvenience.
First poem
Și nevoile par un gând supărător,
Care îmbie la consum
De speranțe
Ca într-o fabrică poluantă
Cu frici și scurgeri amețitoare
Pe terenul vulnerabilității proprii.
And the needs seem an upsetting thought,
Which soak in consumption
Of hope
As in a polluting factory
With fears and vertiginous overflows
On the territory of one’s vulnerability.
Being
Umbrele aromate în structuri de jaluzele
Ocupă acum aceiași pereți
Pe care mă uitam
Nopțile trecute în fuga somnului
Cu miros de vișine abia coapte
de trotuar încins la 40 de grade.
Același sentiment inexplicabil,
de ființă părăsită printre cearșafuri
Redusă în poziție de fetus.
Oare urmează introducerea în pântec?
Mă leg cu sfoară
Imit cordul ombilical.
Mă readuc la dimensiunile potrivite
Dar exilarea pare absolută
Totuși simțul justițiar,
A omis aprobarea mea
De a exista.
Aromatic shadows in the shape of the blinds
Inhabit the same walls
At which I was staring
The previous nights on the run from sleep
With a scent of barely ripe cherries
Scorched by the hot pavement at 40 degrees.
The same puzzling feeling,
Of one being left between sheets
Reduced in fetus position.
Does my placement into the womb follow?
I tie myself with rope
Imitating the umbilical cord.
I bring myself to the right dimensions,
But the exile appears to be absolute.
Still, the incorruptibility
Has omitted my approval
To exist.
Third poem
Aceleași sfidări ale luminii solare
Ce-mi pătrund în sclipirea ochilor
drept cea mai pătrunzătoare
Strălucire sau inconveniență.
Mă readuc la tăcere în stil unic,
Mă traversează în linii amare
de liric pierdut în șoaptele prinse din urmă.
O mângâiere în catren
Dungi orizontale reformează,
Oglindeaza cadențele inimii.
Pilea mi-e coaptă, păcat că
Gustul ei rămâne limited edition.
Bucăți tăiate mărunt reduse,
sufocate de un roșu aprins
solidificat drept amintire a comercializării
trupului.
The sole defiance of sunlight,
That pierces the sparkle of my eyes
As the most penetrating brilliance
Or inconvenience.
I return to silence in sole practice,
It traverses me in bitter lines
Of lost lyricism in the whispers caught from behind.
A caress in quatrain,
Horizontal stripes reform,
Mirroring the heart cadence.
My skin is ripe, sadly
Her taste rests as limited edition.
Finely chopped pieces,
Smothered by a bright red
Solidified as a reminder of the commercialization of the body.
